O tânără din Transnistria își împărtășește experiența tristă a creșterii într-o regiune cu un viitor incert. La doar 21 de ani, Larisa Kalik locuiește în Transnistria de patru ani și a fost nevoită să se mute în Ucraina, la 2020, din cauza unor probleme cu autoritățile locale. Ea a fost acuzată de extremim și a fost silită să plece din țară. Într-un interviu pentru Digi24, Larisa a vorbit despre viața ei în Transnistria și cum vede ea știrile despre posibila anexare a regiunii de către Rusia. Ea își amintește că experiența ei personală este doar una dintre multe și că nu ar trebui să fie văzută ca un exemplu pentru întreaga zonă. "Când eram adolescentă, îmi doream doar să plec din acest loc, să mă mut de aici, să fac ceva cu viața mea.", spune Larisa în interviu. Ea adaugă că această dorință nu era neobișnuită printre adolescenții din Transnistria, care se simțeau dezamăgiți de lipsa unui viitor promițător. Regiunea Transnistria, situată pe malul stâng al Nistrului, are o suprafață de 4100 de kilometri pătrați și este oficial parte a Republicii Moldova. Cu toate acestea, zonele locuite în principal de etnici ruși și ucraineni s-au separat de Moldova încă din anii '90 și au declarat independența față de Chișinău. Mulți analiști consideră Transnistria drept ultima rămășiță a Uniunii Sovietice, din cauza sărăciei, corupției și influenței sovietice păstrată în simbolurile lor. Steagul roșu-verde-roșu al Transnistriei reprezintă steagul fostei republici sovietice socialiste moldovenești și este încă folosit în această regiune separatistă. Cu toate acestea, la Chișinău, capitala Republicii Moldova, a fost înlocuit cu actualul tricolor albastru-galben-roșu. Tiraspol, capitala Transnistriei, continuă să folosească simbolurile sovietice, inclusiv drapelul tradițional rusesc. Relația tensionată dintre Transnistria și Chișinău a început în 1990, când regiunea a dorit să rămână sub influența Moscovei, în timp ce restul Basarabiei (numele istoric al Republicii Moldova) se îndrepta către reunificarea cu România. În 1992, a izbucnit un război între Chișinău și Tiraspol, care a durat până în 1992. Se crede că separatistele au fost sprijinite de voluntari ruși și ucraineni, precum și de armata rusă. Printre cei care au luptat alături de Tiraspol se numără Dmitri Rogozin, fost șef al companiei ruse Roscosmos, și Igor Girkin, omul responsabil de rebeliunea pro-rusă din estul Ucrainei din 2014. Cu ajutorul direct al Moscovei, conflictul s-a încheiat în 1992 cu un armistițiu care încă este în vigoare. Transnistria a declarat independența dar niciun alt stat nu a recunoscut-o oficial. Trupele ruse încă se află în regiune, iar de atunci și până în prezent, situația din Transnistria a rămas aproape neschimbată. Moscova a încercat să federalizeze Republica Moldova în 2003, dar propunerea a fost respinsă de moldoveni, care nu doreau ca Tiraspol să aibă putere de veto asupra deciziilor importante din Chișinău. În 2006, populația din Transnistria a votat pentru unirea cu Rusia, dar Moscova nu a recunoscut niciodată regiunea separatistă. Confictul din Transnistria este încă unul nerezolvat în spațiul ex-sovietic și continuă să afecteze relațiile dintre Republica Moldova și Rusia.