Ce să faci când gândurile intruzive devin copleșitoare
Conform bbc.com, gândurile intruzive sunt scenarii neplăcute care pot apărea în viața de zi cu zi. De la întrebarea „Ce s-ar întâmpla dacă aș începe să strig?” până la temeri legate de accidente sau rău adus celor dragi, aceste gânduri pot afecta profund calitatea vieții, devenind obsesii pentru unele persoane.
👉 Experiența personală și definiția OCD
Dr. Nina Higson-Sweeney, care încă trăiește cu tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), explică că la un moment dat a fost convinsă că, dacă nu are „gânduri bune” în drumul spre casă de la școală, familia ei va fi în pericol. „Dacă aveam un gând intruziv, restartam drumul de la stația de autobuz,” spune ea. Diagnosticată cu OCD la vârsta de 10 ani, Nina are acum o funcție de cercetător în psihologie la Universitatea din Oxford, specializată în sănătatea mintală a copiilor și adolescenților.
Dr. Higson-Sweeney definește obsesiile ca fiind gânduri, sentimente și senzații intruzive și nedorite, iar compulsii ca acte repetate și ritualizate menite să neutralizeze sau să reducă anxietatea cauzată de aceste obsesii. Se estimează că între 1-4% din populație suferă de OCD, iar numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 16-24 de ani care raportează simptome a crescut de trei ori în ultimele decenii, conform unui sondaj major realizat de NHS England.
👉 Manifestarea și gestionarea gândurilor intruzive
Gândurile intruzive pot fi extrem de deranjante și adesea vizează teme care sunt complet opuse valorilor sau identității unei persoane. „Poți avea gânduri despre rău care ar putea veni asupra celor dragi,” spune Nina. „Aceste gânduri pot include și întrebări legate de orientarea sexuală sau chiar temeri extreme despre a fi pedofil.” Un exemplu comun este îngrijorarea legată de contaminare și de răspândirea bolilor.
OCD începe cel mai adesea în timpul pubertății sau adolescenței timpurii, dar unele persoane sunt diagnosticate mai târziu, deoarece pot „masca sau acoperi suferința” ani de zile. Există dovezi că dezvoltarea OCD poate avea o componentă genetică, precum și legături cu stresul din copilărie, cum ar fi bullyingul sau pierderea cuiva drag.
Psihologul autorizat Kimberley Wilson afirmă că aproape toată lumea experimentează gânduri intruzive la un moment dat. „Cercetările sugerează că aproximativ 80% dintre noi avem aceste gânduri,” explică ea. De cele mai multe ori, aceste gânduri trec rapid. „Le putem observa, să credem că sunt ciudate și să le punem deoparte,” spune ea. Totuși, dacă nu reușești să le ignori, poate fi necesar să cauți ajutor profesional.
„Gândurile legate de OCD nu trec, ele devin parte din viață și nu sunt niciodată gânduri pozitive - sunt agresive, ostile și greu de gestionat. Asta este când devin tot consumante și duc la compulsii,” adaugă Wilson.
Semnele compulsiei pot fi mentale, precum număratul până la un anumit număr, sau vizibile, cum ar fi verificarea repetată a anvelopelor mașinii, chiar dacă știi că sunt în regulă. În aceste cazuri, „un specialist poate evalua ce este mai bine pentru tine,” spune Nina.
Pe lângă ajutorul profesional, Nina recomandă tehnici zilnice pentru reducerea disconfortului, cum ar fi învățarea de a eticheta gândurile. „Recunoașterea 'Am un gând intruziv' creează distanță și îmi amintește că nu sunt eu,” explică ea. Unii oameni găsesc de asemenea util să vizualizeze OCD ca fiind un lucru separat de ei. „Desenarea a ceea ce pare OCD poate ajuta - există eu și există OCD, iar acestea sunt două lucruri diferite.”
Îngrijirea de sine este, de asemenea, importantă. „O alimentație sănătoasă, odihna și activitatea fizică pot ajuta, deoarece OCD-ul meu este întotdeauna mai rău când sunt stresată și nu îmi îngrijesc bine sănătatea,” adaugă ea. Astăzi, Nina continuă să trăiască cu OCD, dar a învățat cum să îl gestioneze. „Nu am depășit OCD, dar pot funcționa cu el. Acum, am gânduri intruzive ușoare și o mare înțelegere asupra felului în care le gestionez. Când sunt stresată, însă, acestea sunt mai greu de ignorat și pot conduce în continuare la compulsii.”