Capul Sfantului Ioan Botezatorul, relicva venerata a Bisericii, legat de un schit romanesc
Capul Sfantului Ioan Botezatorul, relicva venerata a Bisericii, legat de un schit romanesc
Sfantul Ioan Botezatorul ocupă un loc important în tradiția creștină, iar capul său este considerat una dintre cele mai venerate relicve ale Bisericii. Istoria acestor moaste este captivantă, iar interesul pentru locația lor a crescut constant în rândul credincioșilor.
Craniul Sfantului Ioan Botezatorul este împărțit în două părți. Partea occipitală se află la Moscheea Omeiazilor din Damasc, Siria, în timp ce partea frontală este păstrată în Catedrala din Amiens, Franța. De-a lungul timpului, aceste relicve au fost regăsite și pierdute de trei ori, iar acum partea frontală a devenit un loc de pelerinaj pentru creștini în nordul Franței.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, cercetătorii și autoritățile bisericești din Franța au analizat cu atenție moastele, descoperind multe relicve false în diverse biserici. Acest lucru a dus la o scădere a venerării acestor sfinte rămășițe. În 1958, staretul Catedralei din Amiens a anunțat că mandibula Sfantului Ioan se află la Verdun și și-a exprimat dorința de a o reuni cu restul craniului.
O comisie de experți a studiat cele două relicve timp de câteva luni, găsind concluzii interesante. Au existat diferențe anatomice evidente, sugerând că relicvele provin de la persoane diferite. Relicvele din Verdun datează din perioada medievală, în timp ce cele din Amiens sunt mai vechi, având o dată între 500 î.Hr. și 1000 d.Hr. În plus, s-au presupus caracteristicile fizice ale unui bărbat de 25-40 de ani, pe baza stării alveolelor dentare.
Un alt detaliu important îl reprezintă Schitul Prodromu, unul dintre cele două lăcașuri românești de pe Muntele Athos, care are ca protector pe Sfantul Ioan Botezatorul. Numele "Prodromu" înseamnă "Înaintemergător" și a fost utilizat timp de secole. O legendă fascinantă se leagă de icoana sfântului de la acest schit, care se face remarcată prin expresia sa aspră și privirea intensă.
Se zvonește că, în 1821, în timpul revoluției grecilor împotriva turcilor, icoana sfântului a căpătat această expresie. Conform legendei, când turcii au încercat să jefuiască mănăstirea, Sfantul Ioan Botezatorul s-a încruntat la ei din icoană, speriindu-i. Atunci, în încercarea disperată de a-l înfrunta, au tras în icoană, dar gloanțele s-au întors asupra lor, determinându-i să fugă și lăsând schitul în pace.