Anvelopele de iarnă: reglementări și istorie în România
Anvelopele de iarnă: reglementări și istorie în România
Anvelopele de iarnă au fost inventate acum 90 de ani. Ele sunt esențiale pentru siguranța vehiculelor pe timp de iarnă, fiind special concepute pentru a face față condițiilor dificile, precum zăpadă, gheață și temperaturi scăzute. Aceste anvelope oferă performanță optimă atunci când temperatura coboară sub 7 grade Celsius, lucru ce le face indispensabile în sezonul rece.
În România, conform legislației actuale, anvelopele de iarnă sunt obligatorii doar în anumite condiții. Potrivit OUG 5/2011, este necesar să fie montate pe vehicule atunci când drumurile sunt acoperite cu gheață, zăpadă sau polei. Nerespectarea acestei legi poate duce la amenzi de până la 3.300 de lei. De asemenea, utilizarea anvelopelor de iarnă uzate poate atrage aceleași sancțiuni. Deși legea permite utilizarea anvelopelor de vară pe drumuri uscate în sezonul rece, experții recomandă anvelope de iarnă pentru o siguranță sporită în condiții de temperaturi scăzute.
Istoria anvelopelor de iarnă începe cu Nokian, care a creat prima anvelopă de iarnă din lume, numită Kelirengas (Anvelopa de vreme). Aceasta a fost proiectată inițial pentru camioane, iar în 1936 a fost lansat un model îmbunătățit pentru autoturisme, cunoscut sub denumirea de Lumi-Hakkapeliitta (Zapada-Hakkapeliitta). Acest model inovator avea mici ventuze care ajutau la prevenirea alunecării pe drumurile înghețate, o problemă tot mai frecventă din cauza creșterii numărului de vehicule.
Pentru a fi utilizate legal pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, anvelopele de iarnă trebuie să respecte anumite standarde, inclusiv marcaje specifice. Toate anvelopele care poartă literele M și S (ce reprezintă noroi și zăpadă), fie că sunt notate M+S, M.S. sau M&S, trebuie să îndeplinească cerințele legislației naționale privind utilizarea în condiții specifice de iarnă, conform informațiilor furnizate de Registrul Auto Român.
