Minunile schitului din Argeș care transformă vieți
Schitul din Argeș, cunoscut sub numele de Taborul Argeșului, continuă să atragă mii de pelerini aproape zilnic, datorită minunilor ce se petrec aici. Originea acestui lăcaș de cult este învăluită în legendă, unii susținând că a fost întemeiat de voievodul Vlad Țepeș, în timp ce alții cred că a fost ctitoria lui Neagoe Basarab și a unei rude, Lalu.
Prima atestare documentară a schitului datează din 1679, când un preot pe nume Nica a donat biserica din Slănic pentru Mănăstirea Aninoasa. Acesta este cel mai vechi document cunoscut despre acest lăcaș, deși originile sale sunt mult mai vechi și s-au pierdut în negura timpului. Schitul a fost desființat în 1805 din motive necunoscute, iar biserica a fost mutată în jurul anului 1830 într-un sat din Vlaşca.
În timpul Primului Război Mondial, un călugăr pe nume Irinarh Pulpea s-a retras în această zonă, unde a rămas singur până în 1922, când i s-a alăturat ieromonahul Isidor Ghimpeteanu. Împreună, cei doi au început construcția unei biserici dedicate Maicii Domnului, iar comunitatea locală s-a mobilizat pentru a-i sprijini.
Schitul, care servește drept loc de pelerinaj pentru mii de credincioși în fiecare an, dispune de trei altare. Unul dintre acestea are hramul "Schimbarea la Față", motiv pentru care mănăstirea a fost supranumită Taborul Argeșului, în onoarea muntelui Tabor din Palestina, locul unde a avut loc transfigurarea lui Iisus.
După 1930, viața monahală a fost reluată, fiind ridicate trei altare: o biserică mare dedicată Maicii Domnului, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, și două paraclise mai mici având hramurile Schimbarea la Față și Sf. Ierarh Calinic de la Cernica. De astăzi, Mănăstirea Slănic este cunoscută sub denumirea de Taborul Argeșului, așa cum afirmă Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
