Sărbătoarea Sfantului Duh și semnificațiile Lunei Cincizecimii
Update cu 3 săptămâni în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Maria Popescu
Sărbătoarea Sfantului Duh și semnificațiile Lunei Cincizecimii
Lunea după Duminica Rusaliilor, pe 9 iunie, creștinii ortodocși sărbătoresc în mod special pe Sfântul Duh, cunoscut și ca a treia persoană a Sfintei Treimi. Această zi este numită și Lunea Sfințitului Duh sau Luna Cincizecimii și marchează continuarea celebrării Rusaliilor.
Potrivit notează digi24.ro, această zi are o semnificație profundă, fiind partea din perioada liturgică a Penticostarului, care începe de la Paște și se încheie cu Duminica Tuturor Sfinților, programată pentru 15 iunie 2025. În această perioadă, toate duminicile și unele zile în săptămână au ritualuri speciale menite să reflecte bucuria și învățătura Învierii și a coborârii Duhului Sfânt.
La Sinodul II ecumenic din 381, a fost respinsă învățătura lui Macedonie, care considera că Duhul Sfânt este o „creatura”. În cadrul acestei întruniri, s-a mărturisit că Duhul Sfânt purcede din Tatal și este „împreună cu Tatăl și cu Fiul, închinat și marit”, conform explicațiilor din Crez.
Biserica ortodoxă îl cinsteste pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, la Lunea Cincizecimii, după cum indică Sinaxarul Utreniei din acea zi: „Întru aceasta zi, praznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întrucâtva puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu.” Deși Duhul Sfânt este sărbătorit și în ziua de Rusalii, această zi a doua este dedicată în mod special personalității Sale, subliniind rolul și lucrarea Sa în viața Bisericii și a credincioșilor.
Conform unui articol, citat de digi24.ro, această zi întărește ideea că Duhul Sfânt este prezent în mod continuu în Biserică, în Taine, în rugăciune și în viața credincioșilor. Pogorârea Duhului Sfânt, considerată nașterea bisericii creștine, este celebrată solemn în această perioadă, iar Lunea Sfantului Duh aduce în prim-plan participarea Sa activă în lucrarea de sfințire.
În tradiția populară, perioada Rusaliilor este plină de obiceiuri, unele legate de protejarea împotriva spiritelor rele, acelor „iele”. Credincioșii obișnuiesc să aducă la biserică ramuri de tei, nuc, plop sau stejar pentru a fi binecuvântate de preot. Acestea sunt considerate amulete împotriva răului, bolilor și fenomenelor naturale, fiind apoi așezate în case sau la icoane pentru ocrotire.
Teiul are o semnificație specială, fiind considerat un simbol al apărării împotriva spiritelor rele, mai ales a „ielelor”. Plante precum socul, murele sau pelinul se folosesc, de asemenea, în scopuri rituale sau terapeutice, fiind culese în perioada Rusaliilor și până la Sânziene, de pe 24 iunie. Se crede că aceste plante posedă puteri vindecătoare, fiind încărcate cu energiile naturii.
Potrivit tradiției românești, nu sunt impuse interdicții religioase stricte în această zi, dar există obiceiuri cu caracter restrictiv, menite să arate respect față de sărbătoare. Este interzis să se muncească peste zi, pentru a evita pedeapsa ielelor. De asemenea, se recomandă să nu mergi singur în pădure sau pe lângă rude, pentru a evita întâlnirea cu duhurile rele. Dormitul afară sau sub cerul liber, mai ales în zone izolate, se evită pentru a nu fi influențat de spiritele necurate.
Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Duhul – este cântată în rugăciuni și imnuri, iar credincioșii roagă mila și harul divin pentru a putea trăi în acord cu voia lui Dumnezeu și pentru a-i putea lăuda pe toți vecii.
