La data de 24 iunie, biserica ortodoxă prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai importante sărbători ale anului bisericesc, marcată în calendar prin cruce roșie. În paralel, tradiția populară românească celebrează Sânzienele, o sărbătoare arhaică a naturii, iubirii și fertilității. Deși această dată nu este consacrată oficial ca zi onomastică în calendarul creștin ortodox, în obiceiul popular sunt felicitate persoanele care poartă nume inspirate de Sânziene. Sărbătoarea de Sânziene, celebrată anual în luna iunie, este un moment încărcat de semnificații profunde, strâns legate de natură, magie și protecție. Această zi simbolizează energia vieții în plenitudinea ei, feminitatea, sănătatea, fertilitatea și înflorirea naturii. Chiar dacă această zi nu figurează oficial în rândul sărbătorilor onomastice religioase, tradiția populară a păstrat obiceiul de a ura „La mulți ani!” celor care poartă aceste nume cu rezonanță mitologică și florală. Pe 24 iunie, cu ocazia Sânzienelor, sunt sărbătorite în mod tradițional persoanele care poartă următoarele nume: Ioan, Ioana, Ion, Ionela, Nelu, Nela, Onuț, Onuța, Ionuț, Ionuța - toate aceste nume derivă din numele Sfântului Ioan Botezătorul și sunt frecvent sărbătorite în această zi, alături de data din 7 ianuarie, dedicată Soborului Sfântului Ioan. Citește și: Cele mai frumoase urări și mesaje de „La mulți ani” Numele „Sânziana” provine din mitologia românească și face referire la ființe supranaturale, zâne ale câmpului și ale florilor, protectoare ale fertilității și ale dragostei. Totodată, Sânziana este și denumirea unei flori galbene de vară (Galium verum), cu rol important în ritualurile populare desfășurate în această zi. Sânzienele sunt asociate cu fertilitatea, rodnicia și magia. În tradiția populară românească, Sânzienele sunt considerate ființe benefice, responsabile cu protejarea recoltelor și aducerea norocului în gospodărie. Se spune că acestea dansează pe câmpii și în păduri, iar cei care au norocul să le vadă primesc binecuvântarea lor sau un semn de noroc. Sărbătoarea Sânzienelor este marcată de o serie de obiceiuri și ritualuri tradiționale, menite să aducă prosperitate și armonie în viața comunității. Noaptea de Sânziene este considerată un moment cu profunde conotații magice, atunci când granițele dintre lumea vizibilă și cea nevăzută devin mai puțin rigide, permițând o legătură simbolică între oameni, divinitate și forțele naturii. În acest cadru, sărbătoarea capătă o semnificație solemnă, devenind un timp al recunoștinței pentru roadele pământului și al speranței în binecuvântări precum sănătatea, iubirea și belșugul. Noaptea de Sânziene este marcată de dansuri ritualice, cântece și petreceri în aer liber, în special în zonele rurale acolo unde se aprind și focuri pe câmp sau pe dealuri. Tinerii sar peste foc pentru a-și purifica sufletul și pentru a-și asigura sănătate și noroc. Acest ritual simbolizează o formă de curățare și protecție. Una dintre cele mai cunoscute tradiții este culesul florilor de sânziană. Sunt flori mici, galbene, cu miros dulce, care se găsesc pe camp și care, adunate la amurg, sunt folosite pentru realizarea cununilor sau a coronițelor. Se spune că purtarea unei coroane de sânziene aduce protecție împotriva spiritelor rele și atrage norocul. Potrivit scrierilor vechi, fetele nemăritate care participă la aceste ritualuri pot să-și vadă ursitul în noaptea de Sânziene, mai ales dacă se plimbă cu coroana de sânziene sau o pun sub pernă. Noaptea de 23 spre 24 iunie este considerată plină de magie și de puteri speciale. Busuiocul este o plantă sacră, cu o semnificație spirituală puternică în tradiția românească. Conform celor mai vechi obiceiuri, înainte de ziua Sânzienelor, în noaptea de 23 spre 24 iunie, fetele pun busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul sau pentru a primi un semn de la acesta. Se crede că busuiocul purifică visele, alungă spiritele rele și deschide drumul către iubire și fericire.