Anul Nou pe rit vechi este celebrat în noaptea de 13 spre 14 ianuarie 2026 de credincioșii ortodocși care respectă calendarul iulian. Conform tradițiilor, această trecere în noul an presupune obiceiuri vechi precum spălatul feței cu apă în care a fost pus un bănuț. %source% detaliază însemnătatea și originile acestor ritualuri, dar și diferențele față de calendarul gregorian, utilizat în prezent în majoritatea lumii.
👉 Obiceiuri și tradiții legate de Anul Nou pe stil vechi
Seara de 13 ianuarie este marcată de colindatul tinerilor și de urcarea cu Plugușorul, tradiții care amintesc de Revelionul pe stil nou. Dansul „Căluțul” este o altă tradiție populară menită să aducă noroc și protecție gospodăriei. Pe 14 ianuarie dimineața, familia pune în apă un bănuț, adesea din aur sau argint în trecut, iar toți membrii se spală pe față cu această apă, pentru a atrage norocul și prosperitatea în noul an.
În unele sate, fetele nemăritate așteaptă un semn pentru anul ce vine, punând busuioc la fântână în Ajun. Dacă dimineața găsesc brumă, se consideră că vor avea noroc la măritat. De asemenea, copiii aruncă semințe de grâu, orz sau porumb în casă sau curte, rostind urări de rodnicie și belșug, iar gospodinele pregătesc mese îmbelșugate cu dulciuri, nuci și mere. O plăcintă cu o monedă ascunsă în interior este o altă tradiție, iar cel care găsește moneda se consideră norocos tot anul.
👉 Calendarul iulian și trecerea la calendarul gregorian în România și Biserică
Calendarul iulian, creat de Iulius Cezar în 46 î.Hr., a stat la baza măsurării anului pe rit vechi. Acesta cuprindea 365,25 de zile anual, dar micile diferențe în raport cu anul solar au cauzat decalaje calendaristice. Pentru a corecta aceste neconcordanțe, Papa Grigore al XIII-lea a introdus în 1582 calendarul gregorian, eliminând 10 zile din calendar și modificând regulile anilor bisecți și ale datei Paștelui.
România a adoptat oficial calendarul gregorian pe 6 martie 1919, iar Biserica Ortodoxă Română a trecut la acest calendar în 1924, după decizia din cadrul consfătuirii interortodoxe de la Constantinopol din 1923. Totuși, Bisericile Ortodoxe din Rusia, Serbia, Patriarhia Ierusalimului și unele mănăstiri de pe Muntele Athos continuă să folosească calendarul iulian, așa că sărbătorile ca Anul Nou pe rit vechi rămân prezente în viața credincioșilor din aceste comunități.
