Noaptea Sfantului Dumitru: O Intersectie Intre Sacru Si Profan
Noaptea Sfantului Dumitru este percepută ca o legătură între uman și divin, un moment în care granițele dintre cei vii și cei morți se estompează. Această tradiție populară aduce cu sine temeri legate de forțele supranaturale, care, conform credințelor, devin mai active în ajunul acestei sărbători.
În cultura românească, se crede că în noaptea dinaintea praznicului Sfantului Dumitru, strigoii și moroii își fac apariția, iar oamenii trebuie să adopte măsuri de protecție pentru a se feri de influențele negative ale acestora. Strigoii sunt percepuți ca sufletele celor decedați care nu au găsit liniștea din cauza păcatelor neispășite sau a îngropăciunilor necorespunzătoare. În fiecare an, se spune că aceștia revin în anumite nopți, cum ar fi cea din ajunul Sfantului Dumitru, cu scopul de a face rău oamenilor sau a le fura energia vitală.
Pe de altă parte, moroii sunt considerați fie spiritele copiilor care au murit, fie entități malefice care se dedau furtului laptelui animalelor și energiei oamenilor. Pentru a se apăra de aceste spirite, tradiția prevede aprinderea focurilor de Samedru, un ritual vechi menit să alunge duhurile necurate, inclusiv strigoii și moroii.
Aceste focuri sunt aprinse pe dealuri și în curți cu scopul de a purifica locul și a crea o barieră împotriva puterilor malefice, mai ales în nopțile de tranziție, cum este cea din ajunul Sfantului Dumitru, moment în care vara face loc iernii.
În plus față de focurile mari, oamenii obișnuiau să efectueze ritualuri și gesturi specifice pentru a se proteja de forțele supranaturale în această noapte importantă. Această tranziție de la toamnă la iarnă este adesea înțeleasă ca un moment în care limita dintre cele două lumi devine tot mai subțire, iar sărbătorile precum Sfantul Dumitru și Samedru reflectă aceste credințe adânc înrădăcinate în tradiția românească.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
