Coborârea la iad a Mântuitorului: un act de jertfă și iubire
Coborârea lui Iisus Hristos la iad este un concept important în teologia creștină, bazat pe scrierile Sfantului Apostol Petru. Acesta subliniază că Hristos, "omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul", s-a coborât pentru a propovădui duhurilor aflate în închisoare (I Petru 3, 18-19). Potrivit acestei învățături, în perioada dintre moarte și înviere, Iisus a fost prezent între cei adormiți, care erau constrânși de puterea răului.
Sfantul Ioan Damaschin explică cum, deși trupul lui Iisus a stat în mormânt de vineri seara până duminică dimineața, sufletul său a continuat să existe, manifestându-se în domeniul morții. "În mormânt cu trupul și în iad cu sufletul", se spune în cântarea din Liturghia ortodoxă, evidențiind natura divină a Mântuitorului.
Însă un aspect care rămâne neclar este locul exact unde a coborât Iisus. Termenul de "iad" folosit în Noul Testament se referă, conform Sfantului Petru, la un loc de suferință. În trecut, toți oamenii mergeau într-o sferă comună după moarte, cunoscută sub numele de seol, indiferent de comportamentul lor în viață. Astfel, când Iisus vorbește despre coborârea la iad, nu se referă la gheena, locul de osândă, ci la împărăția morților, unde se aflau atât dreptii cât și păcătoșii.
Hristos, prin coborârea sa, nu se prezintă ca un osândit, ci ca Dumnezeu care vine să aducă lumină în cele mai întunecate locuri ale creației. Această coborâre este o dovadă de smerenie și de dragoste, marcând începutul preamăririi și schimbarea destinului umanității. Cu toate că, în acele clipe, sufletul lui Iisus a experimentat o separare temporară de trup, această disociere a fost extrem de dureroasă pentru El.
Hristos a adus cu sine mesajul iubirii, dorind să restaureze legătura spirituală dintre El și sufletele celor care sufereau. Apostolul Petru menționează că Iisus a predicat duhurilor în închisoare pentru a le oferi ocazia de a alege Evanghelia. "Spre aceasta s-a binevestit morților, ca să fie judecați ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul" (I Petru 4, 6).
După cum subliniază cântările, Hristos a venit să dezvăluie dragostea în fața morții, eliberând sufletele care se aflau în întuneric. Totuși, nu toate sufletele au răspuns apelului Său, iar cei care au rămas neajustați în starea lor se vor confrunta cu gheena, nu din cauza unui Dumnezeu aspru, ci datorită alegerilor lor personale.
Prin acest act de coborâre, Hristos a schimbat semnificația morții. Odată cu biruința Sa, moartea a încetat să mai fie o pedeapsă și a devenit o cale spre unire cu Dumnezeu. La sfârșitul veacurilor, acest moment va fi desăvârșit, recunoscând că, deși iadul a fost învins, el va continua să existe ca rezultat al alegerilor negative.
Așadar, învățăturile despre coborârea lui Hristos la iad evidențiază nu doar suferința și durerea, ci și victoria Sa supremă asupra morții și a păcatului, oferind astfel speranță și mântuire tuturor celor care aleg să o accepte.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
